M-am gandit ca primul meu articol sa il dedic orasului in care m-am nascut si in care, din fericire, traiesc acum. Este un oras mic la poalele muntilor Bucegi, mai nou statiune turistica, insa nu atat de promovat pe cat ar merita. Bineinteles in aprecierile mele se ascunde o nota de subiectivism, sunt 100% rasnoveanca si foarte mandra de asta. Dar nu de promovarea turismului in Rasnov vreau sa va vorbesc acum, are cine sa se ocupe de asta! Eu vreau sa va povestesc despre locul in care m-am indragostit prima data, in care mi-am gasit linistea in timpul celor mai rele furtuni, despre locul pe care l-am parasit pentru mai mult, mai bine, mai profitabil, financiar vorbind, despre locul caruia i-am intors spatele dar care m-a primit inapoi si m-a vindecat, despre locul in care iubesc, traiesc si sper.
Asa cum va spuneam m-am nascut in Rasnov si am fost cel mai fericit copil si adolescent aici. Nu voi uita niciodata frumusetea usor arhaica a orasului meu, strazile neasfaltate in mare lor majoritate, gradinile in care ne jucam, raul Ghimbasel in care ne balaceam din zori pana seara fara nicio grija. Dar cel mai mult ma simt legata de muntii mei, cum imi place sa le spun. Din Rasnov ii poti vedea pe orice vreme, fie vara, fie iarna, si cu toate ca ii vad zilnic, de fiecare data frumusetea lor imi taie respiratia si imi umple sufletul de liniste.
De fiecare loc din oras ma leaga o amintire frumoasa: de gradinita, de scoala, de cinematograf, de fiecare straduta, si mai ales de biserica veche. Acolo l-am intalnit pe Dumnezeu in toata bunatatea si maretia Sa. Tot acolo mi-am exprimat si revolta fata de El si i-am intors spatele crezand ca si El m-a parasit.
La putin peste 20 de ani, vrajita de miracolul capitalei, m-am mutat in Bucuresti, unde am si locuit cativa ani. Inceputul a fost usor si imi parea ca ma adaptez repede. Insa au aparut unele probleme si imediat m-a apucat dorul de locul meu natal. Sau mai bine zis dorul de mine cand eram fericita si lipsita de griji. Si unde ma puteam regasi decat in Rasnov? Asa ca m-am intors acasa. La inceput totul parea schimbat, orasul parea ca ma cearta pentru ca l-am parasit, insa erau doar sentimentele mele cele care ma judecau. Incet, incet am inceput sa imi regasesc linistea si sa ma impac cu mine, cu orasul meu si cu Dumnezeu.
In cele mai grele momente mi-am gasit linistea in oraselul meu de la poalele muntilor. Cred ca fiecare avem un loc unde ne simtim cel mai bine, unde ne aflam cel mai bun eu. Locul meu este la Rasnov, leaganul copilului si refugiul adultului din mine. Va recomand tuturor celor care va simtiti obositi si impovarati sa gasiti in sufletul vostru locul unde va simtiti acasa si sa va intoarceti spre acel loc! Nu spun ca e usor, dar sigur merita!
Mai sunt multe de spus, dar mai las si pentru mai tarziu…
Alina's blog 